Care sunt perspectivele pentru proiecte de stocare a energiei-la scară largă în Germania?

 

 

 

În ultimii trei ani, piața germană de stocare a energiei la scară de utilități{0}}a crescut de la mai puțin de 1 GW la o capacitate estimată care depășește 2 GW până la sfârșitul anului 2025. Odată cu accelerarea ritmului noilor instalații anuale, stocarea energiei s-a consolidat ferm ca o clasă de active de-clasa instituțională-susținută de o cerere solidă de capital disponibil, de proiect și o cerere clară de rețea. Părțile interesate continuă să cântăreascăAvantajele și dezavantajele sistemului de stocare a energiei bateriei, inclusiv beneficii de performanță împotriva riscurilor potențiale, cum ar fi incendiile bateriilor cu litiu.

 

În prezent, purstocarea comercială a energieimodelele de venituri-care funcționează fără sprijinul contractelor de capacitate-se asigură cu succes finanțare. Deși acest model este deja stabilit pe piețe precum Belgia și Italia, anterior se confruntase cu o incertitudine semnificativă în Germania. Multe proiecte încorporează tehnologii dovedite, cum ar fiSisteme de baterii litiu-ion de 48 Vîn configurații hibride pentru modularitate și siguranță îmbunătățite.

 

 

În ceea ce privește finanțarea, băncile asigură acum în mod activ finanțare prin datorii pentru proiecte pur comerciale; cu toate acestea, riscurile asociate se reflectă în condițiile de finanțare. Acești termeni includ, de obicei, adoptarea structurilor de datorii „mini-permanente”, rate mai stricte de acoperire a serviciului datoriei și o analiză riguroasă a ipotezelor privind veniturile. Pe măsură ce mai multe proiecte sunt online și acumulează antecedente operaționale, se așteaptă ca structurile de finanțare să evolueze treptat spre termene de datorii pe termen lung-. În ceea ce privește livrarea proiectelor, modelul „multi-contract”-care separă furnizarea sistemului de stocare a energiei de soldul--contractelor de construcție a centralelor (BOP)- câștigă favor datorită eficienței costurilor și flexibilității sale; totuși, această abordare necesită proprietarilor de proiecte să posede suficientă expertiză tehnică pentru a gestiona eficient riscurile asociate.

 

În ceea ce privește politicile, acordurile flexibile de conectare la rețea sunt promițătoare pentru scurtarea termenelor de acces la rețea îndelungate în prezent; cu toate acestea, o lipsă de standardizare necesită negocieri separate cu fiecare operator de rețea individual-care poate impune restricții care influențează negativ viabilitatea economică a unui proiect. Restul de conectare la rețea rămâne cel mai mare blocaj structural care împiedică desfășurarea stocării energiei. Propunerile recente de reformă-cum ar fi introducerea procedurilor de evaluare a maturității proiectelor, termenele limită de răspuns obligatorii și digitalizarea proceselor de conectare la rețea-reprezintă pași în direcția corectă; cu toate acestea, ele constituie doar îmbunătățiri incrementale, mai degrabă decât revizuiri structurale fundamentale.